Cătălin Josan, mărturisire dureroasă la un an de la pierderea mamei: "Am început să plâng mai des"

Pentru Cătălin Josan, 19 august a rămas o dată pe care o asociază cu cea mai grea încercare din viața sa. Artistul mărturisește că, deși starea de sănătate a mamei sale îl făcuse să înțeleagă că șansele de recuperare erau tot mai mici, până în ultima clipă a continuat să spere.

„Acum un an am avut cea mai neagră zi din viața mea, dar cred ca din viața oricarui om. Am pierdut-o pe mama. E clar ca dupa mai bine de un an de lupta cu boala si obisnuinta cu ideea ca mama nu reuseste sa se mai recupereze deja ma resemnasem. Dar oricum speram, cumva, dintr-o incapatanare fireasca ca poate totusi va fi bine. A plecat intr-o zi de marti si poate de asta mereu am avut ceva cu zilele de marti, dar 19 august 2025 a fost o marti neagra.”

Un an mai târziu, durerea nu a dispărut. Interpretul spune că aceasta revine în valuri și că, uneori, pare chiar mai puternică. În loc să o ascundă, Cătălin Josan încearcă să îi facă loc și să o trăiască, sperând că astfel va reuși, în timp, să se vindece.

„Durerea a venit si aplecat in valuri. Si iar vine, si iar pleaca, dar de fiecare data parca e mai puternica, desi sper sa pot sa o stapanesc intr-o buna zi. O las sa treaca prin mine ca sa pot sa ma lecuiesc mai usor.”

Artistul a mărturisit că, după pierderea mamei sale, a început să plângă mai des și să nu-și mai reprime lacrimile. Pentru el, acestea au devenit o formă de eliberare în fața unui dor pe care îl descrie drept greu de dus.

„Am inceput sa plang mai des, sa ma las dus de lacrimi intr-o usurare sufleteasca, sa curga mai repede, sa treaca mai repede, sa-mi fie mai bine, sa nu-mi mai fie asa de dor. Dar e greu si greu va fi, dar stiu ca mama e mai bine, mai linistita, mai sanatoasa, mai frumoasa. Odihneste-te in pace, mama. Te iubim mai mult decat am facut-o cand erai aici. Dar ai ramas aici, n-ai plecat nicaieri, un loc in inimioara, cald si primitor.”

Cătălin Josan și-a încheiat mesajul cu câteva cuvinte adresate direct mamei sale, exprimându-și speranța că aceasta continuă să vegheze asupra familiei:

„Te iubesc, ai grija de noi de acolo…”